Obezitatea şi locurile de joacă în copilărie: o analiză a problemelor legate de egalitate, sex şi sprijin social
Obezitatea în copilărie a fost o preocupare din ce în ce mai mare în ultimul deceniu, în întreaga lume. Parcurile şi locurile de joacă, servesc drept punct de referinţă pentru activitatea fizică la copii. Problemele legate de egalitate, statutul economic social (SES), genul şi sprijinul social au fost legate atât de activitatea fizică, cât şi de prezenţa şi calitatea parcurilor şi a locurilor de joacă. Cu toate acestea, numai studii limitate au abordat aceste probleme la copii. Articolul de faţă este o analiză enumerativă generală care va discuta problemele de mai sus cu privire la obezitate la toate grupele de vârstă, acordând o atenţie deosebită obezităţii copiilor. Importanţa acestei analize este de a explora în continuare importanţa şi de a evidenţia constatările legate de aceste aspecte, astfel încât să fie planificate viitoare studii care să ţină cont de aceste aspecte.
Obezitate infantilă
Obezitatea în rândul copiilor a reprezentat o preocupare crescândă în ultimul deceniu în ţările dezvoltate, cum ar fi Canada, SUA şi ţările europene.
Cu toate acestea, în ţările în curs de dezvoltare, cum ar fi ţările din Orientul Mijlociu, Arabia Saudită, Kuweit, Iran şi Bahrain şi ţările asiatice India şi Filipine, ratele de obezitate la copii şi adolescenţi sunt, de asemenea, în continuă creştere. Analiza epidemiologică efectuată recent a arătat că ratele de obezitate sunt de 10,1% şi 14% la adolescenţii din Iran.
Creşterea prevalenţei obezităţii infantile este dăunătoare nu numai în copilărie, dar şi la maturitate, fiind unul dintre factorii declanşatori ai diabetului, hipertensiunii arteriale, infarctului miocardic, accidentelor vasculare cerebrale, etc.
Această prevalenţă crescândă a obezităţii pediatrice se datorează în principal dezechilibrului între consumul de calorii şi consum, care scad nivelul activităţii fizice.
În general, obezitatea din copilărie înseamnă un exces de grăsime corporală.
Activitatea fizică şi obezitatea
Controlul obezităţii va necesita explorarea factorilor prezenţi în mediul construit, cum ar fi parcurile şi locurile de joacă. Multe studii epidemiologice, bazate pe studii transversale, studii corelationale şi studii preventive prospective, de management au încheiat un rol esenţial pentru activitatea fizică în ceea ce priveşte pierderea în greutate.
Studiile ulterioare au arătat, de asemenea, lipsa activităţii fizice ca fiind unul dintre principalii contribuabili ai obezităţii. Acest lucru poate fi explicat prin efectul pozitiv al activităţii fizice asupra indicelui metabolismului bazal (BMI) şi a grăsimii corporale.
Mediul construit
Mediul construit se referă la structurile şi împrejurimile create de om şi include drumurile, cartierele, facilităţile de agrement cum ar fi parcurile şi locurile de joacă, sursele de hrană, clădirile şi casele în care oamenii trăiesc şi desfăşoară activităţi de a mânca, de a se educa şi de a lucra.
Parcurile şi locurile de joacă servesc drept punct de referinţă pentru toţi copiii şi oferă oportunităţi în care să se angajeze şi să desfăşoare activităţi fizice de fitness, joc şi interacţiuni sociale.
Studiile au arătat că copiii au acces limitat la parcuri şi locuri de joacă.
Pe lângă acces, factori precum percepţia privind accesibilitatea şi gradul de utilizare, zona parcului, facilităţile, echipamentele şi serviciile, siguranţa şi calitatea generală sunt constituenţi importanţi ai parcurilor şi utilizării terenurilor de joacă, care au fost asociate cu probleme de egalitate, diferenţe de gen şi sprijin social. Articolul va discuta fiecare dintre aceste aspecte legate nu numai de copilărie, dar şi de obezitatea generală în toate grupele de vârstă, cu vizitele şi utilizarea parcurilor şi a locurilor de joacă.
Probleme legate de egalitate asociate accesului şi utilizării parcurilor şi locurilor de joacă
Deşi studii ample au investigat complexitatea problemelor legate de disparităţile rasiale şi etnice şi au explorat legătura dintre justiţia ecologică şi accesul la parc şi utilizarea lor, rezultatele lor sunt încă controversate.
Multe studii au raportat disparităţi în distribuţia parcurilor şi accesul la locurile de joacă între grupurile etnice.
Cu toate acestea, în funcţie de alţii, ele sunt distribuite în mod egal între diferite minorităţi, grupuri etnice şi stări socio-economice (SES). Poate că aceste diferenţe sunt stabilite şi legate de contextul în care s-au efectuat aceste studii şi de asemenea de variabilele selectate la definirea SES şi a minorităţilor.
Această diferenţă în ceea ce priveşte minorităţile se datorează, în principal, SES în sine, deoarece unele dintre studii nu au evidenţiat nici o diferenţă în grupurile etnice atunci când SES a fost menţinut constant. Studiile au raportat diferite motive şi factori pentru această asociere. Mulţi factori, cum ar fi taxele asociate cu parcurile, taxele în utilizarea facilităţilor, siguranţă, abuzul de droguri, bandele şi ratele de criminalitate în parcuri şi locuri de joacă împreună cu cartierele acestora sunt unele dintre principalele motive pentru utilizarea scăzută a parcurilor şi a locurilor de joacă în comunităţile cu SES scăzute.
Deşi studiile au arătat costul utilizării facilităţilor de agrement ca un factor important în utilizarea necorespunzătoare a comunităţilor inferioare SES, puţine studii au raportat mai puţine centre gratuite pentru utilizarea acilitatilor în zonele şi comunităţile inferioare SES comparativ cu SES mai mari. De exemplu, Estabrooks a raportat că SES scăzut are mai puţine facilităţi de acces care sunt resurse libere de utilizare comparativ cu SES mai mare. Această constatare a fost susţinută şi de Moore care a demonstrat mai puţin liber pentru utilizarea resurselor în zonele inferioare SES Comparativ cu SES mai mare.
Continuare în urmatorul articol…
