Știința susține multe dintre intuițiile noastre despre beneficiile jocului. Comportamentul jucăuș pare să aibă efecte pozitive asupra creierului și asupra capacității copilului de a învăța. De fapt, jocul poate funcționa ca un mod de învățare important, dacă nu crucial. Vreți ceva mai specific? Iată câteva exemple.
Experimente pe animale: Jocul îmbunătățește memoria și stimulează creșterea cortexului cerebral
În 1964, Marion Diamond și colegii ei au publicat o lucrare interesantă despre creșterea creierului la șobolani. Neurologii au realizat un experiment punctual, punând niște șobolani în locuri plictisitoare, izolate și alții în colonii captivante, pline de jucării. Când cercetătorii au examinat creierul șobolanilor, au descoperit că șobolanii așezați în locuri atractive, cu spații de joacă aveau cortex cerebral mai gros decât șobolanii din locul izolat. Studiile ulterioare au confirmat rezultatele – șobolanii care au stat în medii de stimulare, au creiere mai mari.
Erau și mai inteligenți – capabili să-și găsească drumul prin labirinturi mai repede
Aceste beneficii ale jocului se extind la om? Considerațiile etice ne împiedică să efectuăm experimente similare asupra copiilor. Dar se pare că creierul uman răspunde la joc și explorare în moduri similare.
Jocul și explorarea declanșează secreția BDNF, o substanță esențială pentru creșterea celulelor creierului
Din nou, nimeni nu a descoperit o modalitate etică de a testa acest lucru la om, astfel că dovezile provin de la șobolani: după tumbe și jocuri, șobolanii prezintă creșteri ale nivelului factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF) în creierul lor. BDNF este esențială pentru creșterea și menținerea celulelor creierului. Nivelurile BDNF sunt, de asemenea, crescute după ce șobolanii au voie să exploreze.
Autoincrederea, autoreglementarea și raționamentul despre lumi posibile
Soluționarea problemelor divergente nu este singura abilitate cognitivă. Jocul de rol a fost, de asemenea, corelat cu două seturi de aptitudini esențiale – capacitatea de autoreglare (impulsuri, emoții, atenție) și abilitatea de a raționa contrafactual.
În primul caz, studiile arată că copiii care se angajează în jocuri frecvente și de rol, au abilități mai puternice de autoreglementare. Deși este nevoie de mai multe cercetări pentru a determina dacă legătura este cauzală, datele sunt în concordanță cu această posibilitate, iar ideea are un apel intuitiv. Astfel, jucătorii trebuie să se conformeze unui set de reguli, iar practica conformă cu astfel de reguli ar putea ajuta copiii să dezvolte un control mai bun de-a lungul timpului.
În al doilea caz, mulți cercetători au remarcat asemănări între jocul de rol și raționamentul contrafactual, abilitatea de a face deducții în legătură cu evenimente care nu au avut loc.
