Copilăria prezintă multe provocări pentru copiii cu nevoi speciale, în special pe terenul de joacă. În societatea de astăzi, copiii trebuie să se adapteze la circumstanțele care le pot pune probleme potențiale. Copiii învață despre sentimentele de apartenență, acceptare și respingere la o vârstă fragedă. Prin urmare, a devenit imperios necesar ca instituțiile și centrele educaționale să includă un program incluziv pentru îngrijirea copiilor.
Învățătorii și îngrijitori care interacționează cu copii cu nevoi speciale, pot sta liniștiți știind că nici un copil nu este lăsat singur, cu un sentiment de excludere. Jocul incluziv permite copiilor cu nevoi speciale să își construiască abilitățile sociale necesare pentru a face față oricăror circumstanțe. Acest lucru sporește atitudinile pozitive și interacțiunea dintre toți copiii, indiferent de abilități.
ADA asigură drepturi civile integrale persoanelor cu dizabilități, inclusiv accesibilitatea în instituțiile preșcolare, centrele de îngrijire a copiilor și locuri de joacă. Ca urmare, instituțiile de învățământ și de agrement nu pot face discriminări împotriva părinților sau a copiilor cu nevoi speciale. În plus, instituțiile care lucrează cu copiii, trebuie să ofere un spațiu adecvat pentru a satisface nevoile copiilor cu handicap. Acest lucru prezintă oportunități deosebite de a include copiii cu nevoi speciale în activități de la o vârstă fragedă. Toată lumea beneficiază de jocul incluziv. Un mediu de joacă incluziv are mai multe calități care nu se regăsesc în locurile de joacă tradiționale.
Designerii locurilor de joacă incluzive au ca țintă copiii de cea mai mică vârstă posibilă pentru a întări acceptarea diferențelor. Aceasta acordă copiilor cu handicap expunerea la același curriculum și activități ca și colegii lor.
Prima etapă necesită elaborarea unui plan de acțiune, care poate include evaluarea, stabilirea și schimbarea rutinelor și echipamentelor pentru a respectă standardele de accesibilitate și de incluziune. Recrutarea personalului care poate interpreta și utiliza limbajul semnelor este un alt pas important. Atunci când evaluați programele existente privind accesibilitatea și jocul incluziv, analizați politicile și procedurile actuale ale angajaților sau persoanelor care supraveghează copiii, pentru a vă asigura că nu discriminează copiii cu dizabilități.
Apoi, evaluați accesibilitatea fizică a locului de joacă pentru a vă asigura că toate echipamentele pot fi utilizate de către copiii cu nevoi speciale. Conversia la accesibilitate poate necesită doar rearanjarea echipamentelor pentru locurile de joacă, instalarea unei rampe sau a unor mânere. Căutați modalități de a găzdui pe toată lumea, inclusiv copii, personal și părinți.
Instituțiile de învățământ: școli, grădinițe, creșe – pot întâmpina dificultăți la adaptarea fiecărui copil cu nevoi speciale, întrucât fiecare dintre aceștia are handicapul său, ceea ce înseamnă că personalul trebuie să aibă o înțelegere a stării copilului. Când vă gândiți la adaptări, amintiți-vă că un copil cu nevoi speciale necesită o atenție suplimentară pentru a se dezvolta. De exemplu, copiii cu dizabilități vizuale au avea nevoie de ajutor la locul de joacă și atunci când explorează echipamentele. Surzii sau copiii cu probleme de auz ar putea avea nevoie de un interpret în limbajul semnelor. Astfel de circumstanțe pot apărea de fiecare dată când aveți de-a face cu copii cu dizabilități.
Este nevoie de personal dedicat și bine pregătit pentru a satisface nevoile fiecărui copil. Cheia este să nu lăsați niciodată un copil să se simtă singur, cu un sentimentul de neapartenență. Toți copiii trebuie să se simtă ca și cum ar aparține grupului, în ciuda diferențelor dintre ei.