De ce să îndemnăm copiii la joacă? Importanţa jocului
Pentru generaţia de români care a trăit în vremurile când trebuiau să între în casă imediat ce se întuneca afară, importanţa jocului a fost intuitivă şi a avut loc în mod natural în cursul vieţii de zi cu zi. Generaţia de astăzi priveşte acest „regulament” ca una din regulile nescrise ale României pe care cei mai mulţi copii le-a înţeles şi practicat. Cu siguranţă, acesta este cazul acelora dintre noi care am trăit în „limitele orasului.”
Puţini vor fi cei care nu sunt de acord că lucrurile s-au schimbat drastic. Copiii de azi petrec mult mai puţin timp în aer liber decât petreceau copiii acum 30 de ani.
Jocurile în aer liber au fost înlocuite de jocuri video şi pe calculator şi alte activităţi care nu aduc prea mari beneficii.
De ce este importantă joaca?
Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să înţelegem mai întâi importanţa jocului. Dacă înţelegem, la nivelul cel mai de bază, că jocul este esenţial pentru a duce o viaţă fericită şi sănătoasă, atunci ar trebui să răspundem: „Da. Ar trebui să ne facem timp pentru joacă, nu doar copiii, ci şi adulţii. „
Jocul este practica pentru multele provocări ale vieţii care ne aşteaptă.
Luaţi, de exemplu sintagma, „urmează-ţi liderul”. Copiii învaţă să conducă, să urmeze, să coopereze, să imite, să planifice şi să negocieze propriile lor conflicte. Sau, pentru adulţi, jocul este un laborator pentru practicarea abilităţilor legate de muncă de echipă, loialitate şi dedicare.
Joaca este activitatea spontană în care copiii se amuză şi interacţionează. Este, de asemenea, o modalitate de a optimiza dezvoltarea creierului. Din această perspectivă, ar trebui să fie luată în serios observaţia că copiii să „nu se mai joace”, deoarece consecinţele bunăstării copiilor se extind dincolo de problema obezităţii copilăriei.
Dacă jocul este în declin, riscăm să pierdem acestea şi multe alte beneficii. De prea mult timp, am tratat jocul ca un lux de care copiii, precum şi adulţii, s-ar putea lispi. Dar a venit timpul să recunoaştem de ce jocul merită aparat: Este esenţial să ducem o viaţă fericită şi sănătoasă. Când noi, adulţii unim joaca, dragostea şi munca în viaţa noastră, stabilim un exemplu pe care copiii noştri îl pot urma. Ar putea fi cel mai bun mod de a aduce înapoi joaca în viaţa copiilor noştri şi de a construi o cultură mai jucăuşă.
Joaca şi relaţia să strânsă cu recreerea. Recreerea contribuie la succesul academic.
Un studiu recent a arătat că elevii care beneficiază de mai mult de 15 minute de joc într-o zi, au un comportament mai bun decât cei care nu au nici o perioadă de pauză. Cercetătorii susţin că aceste constatări, împreună cu descoperirile similare din alte studii, susţin importanţa recreerii pentru elevi.
Recreerea contribuie la succesul academic într-o varietate de moduri.
Contrar opiniei populare, educaţia nu este o cursă. Este un raţionament defectuos să credem că cu cât mai devreme copiii intră într-un cadru didactic cu atât mai repede învaţa să citească, să calculeze şi să dobândească abilităţi academice. Experţii în domeniul dezvoltării copilului şi psihologii pentru copii, sunt de acord că copiii îşi dezvoltă disponibilitatea de a învăţa cele mai multe abilităţi, prin joc.
Grăbind copii prin intermediul instruirii pentru care aceştia nu sunt pregătiţi, poate avea ca rezultat un copil frustrat care începe să-şi pună la îndoială abilităţile de învăţare şi interiorizarea eşecurile lor percepute de senzaţia „am făcut mai puţin decât ceilalati.” Vechea zicala, „succesul naşte succes şi eşecul naşte eşec” nu ar trebui să fie ignorată.
Programele timpurii impuse în copilărie mută accentul de la joacă, la un curriculum mai academic. Rezultatul, conform studiilor efectuate, indică faptul că nu a existat un avantaj academic pentru copii inclusiv în aceste programe. De fapt, copiii au intrat prea devreme în mediile academice, crescând anxietatea, scăzând creativitatea şi afişând atitudini mai negative faţă de şcoală decât alţi copii din medii preşcolare orientate spre joacă. În plus, prin împingerea acestora în anumite activităţi, înainte de a fi gata, vom accentua riscul de a opri dezvoltarea abilităţilor intelectuale, sociale sau emoţionale importante ale copiilor noştri.
Să luăm ca exemplu metafora florilor. Este adevărat, putem ajuta înflorirea timpurie prin lumină artificială şi substanţe nutritive, însă durata de viaţă a unei astfel de flori scade în mod semnificativ şi este în mod incontestabil mai fragilă, în comparaţie cu o floare cultivată în mediul natural. Copiii, de asemenea, ar trebui să beneficieze de această oportunitate de a se desfăşura în mod natural, fără „ajutor artificial”. Este important să se recunoască faptul că jocul nu este menit să fie educativ. Mai degrabă, educaţia vine în mod natural, prin joacă.
Un copil cu un program prea încărcat, ar putea părea o problemă distinctă modernă, dar, de fapt, tensiunea dintre ideea de joc a unui copil şi versiunea unui adult arată foarte diferit. Joacă pentru copii este o căutare fără sfârşit după bucurie, în timp ce joaca din punctul de vedere al unui părinte ar putea fi văzută total altcumva.
De exemplu, un părinte îşi înscrie mai degrabă copilul într-o clasă de gimnastică pentru că copilul lor poate fi următoarea Nadia Comăneci şi nu neapărat că fiica lor iubeşte să se rostogolească.
Noi ştim că pentru copii joaca este ceva natural. Nu este necesar să o înveţe. Jocul este motivat de plăcere. Jocul este instinctiv şi o parte a procesului de maturizare. Adulţii care ii supraveghează, au limitat timpul alocat pentru joacă al copiilor.
O altă ipoteză generală pentru declinul jocului este percepţia că anumite cartiere sunt considerate „nesigure”. Cu toate acestea, această problema merită o reflecţie suplimentară şi luată în considerare. Un studiu interesant a examinat un eşantion naţional de copii preşcolari şi percepţia mamelor vizavi de siguranţa în cartier. Deşi a existat o relaţie pozitivă între percepţia unei mame cu privire la siguranţă şi timpului de vizionare TV al copiilor lor, cercetătorii nu au putut să arate o legătură semnificativă între timpul de joc în aer liber şi riscul pentru obezitate din copilărie.
De ce să ne jucăm?
Recent, adulţii şi copiii deopotrivă, par să îşi fi pierdut motivaţia de a se juca. Teama şi nesiguranţa se pot manifesta prin furie şi frustrare. Cine simte să se joace în aceste vremuri nesigure?
Dar copiii, nu ar trebuie să fie privaţi de la timpul de joacă. Ca adulţi, este în puterea noastră capacitatea de a echilibra timpul petrecut în interior şi în afară.
Şcolile şi grădiniţele pot aduce înapoi timpul copiilor de joacă, prin programe de minim de 30 de ori pauză în pentru distracţie şi joacă.
Jocul este un antidot pentru depresie, izolare şi frică. Joaca este cea care deţine cheia pentru a duce o viaţă sănătoasă şi fericită.
